O scanteie razbate, se loveste de soare,
Din sufletul plin de cenusa, de ceata si fum
Ziua in amiaza mare, dupa o noapte lunga,
Mai neagra ca negura noptii
Si mai intunecata decat sufletul
In momentele cele mai intunecate.
Te strig, Te chem sa-mi fi aproape
Iti multumesc ca Esti.. poate nu destul,
Cu siguranta nu indeajuns!
..si Te voi chema in continuare.
Cateodata.. nu foarte des..
Desi nu realizez mereu
Esti langa mine, alaturi,
...dar nu Te aud
Sunt prea preocupata de mine,
..de altii, de ganduri si fapte
Si totusi... O scanteie razbate
Sa imi arate..
No comments:
Post a Comment