Alerg spre somn...
Iar el alearga spre mine
..Cu doua trepte mai încet.
Înot în vuietul nopţii
Îar vântul îmi cântă serenade.
Sunt doar eu cu mine
Îmbrăţişându-ne tandru
Căutând versuri fără rimă
Într-un ceas târziu din noapte.
Aud dansul maşinilor rătăcite
Pe străzile ude din labirint.
O picătură îmi bate la geam
Dar negura turbată o sperie şi fuge
Păcat... Aş fi sărutat-o,
I-aş fi dăruit nemurirea,
Ne-am fi jucat toate trei
Am fi cântat şi speriat vântul,
Ce şuieră tare... Mult prea tare!
Însă, a fugit precum un iepure,
Speriat de a lui umbră,
Şi m-a lăsat să fiu..
Să fiu doar eu.. cu mine
Aşteptând clipa despărţirii
Şi călătoria spre lumea visurilor,
Noapte bună!
No comments:
Post a Comment